Strategia „One Europe”

Traducere automată. Textul în limba engleză este cel de referință. Citește în engleză

1. Introducere: declarația de faliment politic

Europa se află în pragul unei transformări ireversibile. Trebuie să începem acest document cu o recunoaștere brutală a status quo-ului: starea actuală a securității noastre interne și a integrității granițelor reprezintă o adevărată „declarație de faliment politic” a establishmentului aflat la putere. Este semnul unui profund eșec al statului atunci când națiunile europene sunt obligate să cheltuiască anual miliarde de euro doar pentru a ridica bariere de beton și a desfășura unități grele de poliție în jurul celor mai dragi tradiții ale noastre. Când târgurile de Crăciun, paradele de carnaval și festivalurile locale – simboluri istorice ale bucuriei și libertății europene – trebuie transformate în fortărețe de înaltă securitate pentru a preveni masacre, contractul social a fost rupt.

Terorismul și agresiunile sunt marele nostru dușman, dar este, în cea mai mare parte, un dușman importat. Instabilitatea, polarizarea, explozia criminalității și sentimentul general de nesiguranță pe care le vedem astăzi, mai ales în Europa de Vest, nu sunt fenomene naturale precum vremea; sunt rezultatul direct al unor alegeri politice făcute la Bruxelles și în capitalele naționale.

Establishmentul ca făptaș

Afirmăm fără echivoc: establishmentul majorității țărilor din vestul și centrul Europei nu este un simplu spectator al acestei crize; este făptașul ei. Neprotejând granițele externe și întorcând privirea atunci când nu le convine, s-au făcut complici la haos. Fie din incompetență, din lașitate morală sau din orbire ideologică, au permis ca Europa să devină un teren de joacă nu doar pentru tot felul de traficanți, oportuniști, teroriști și infractori, ci și pentru dușmanii noștri geopolitici.

Recunoaștem realitatea geopolitică: puteri străine – inclusiv Rusia, Statele Unite și chiar aliați strategici precum Turcia, Israelul, Arabia Saudită și înseși statele europene – au destabilizat vecinătatea Europei din Africa de Nord și Orientul Mijlociu prin politici intervenționiste prost puse în aplicare. Intervenția franco-britanică din Libia este un exemplu notabil. Deși represiunea lui Gaddafi împotriva protestatarilor a făcut de înțeles impulsul de a interveni, rezultatul trebuie privit cu onestitate: un stat fragmentat, prins într-o instabilitate permanentă, și o „ușă deschisă” în Africa de Nord prin care au trecut milioane de migranți. În cele din urmă, Europa în ansamblul ei plătește prețul acestor decizii.

Rusia, în special, transformă acum cinic fluxurile migratorii în armă și le orchestrează pentru a pune presiune pe societățile europene, a le șantaja și a le diviza. În același timp, mari părți ale establishmentului european – mai ales în Europa de Vest, mai puțin în Europa de Est – au primit, au sprijinit și chiar au extins migrația în masă. Alianța nefirească dintre anumite ONG-uri, universalismul extrem și interesele de afaceri a creat o „cultură a bunului venit” necritică, care a renunțat la orice măsură și rațiune (cel puțin în Europa de Vest), și politici care, oricum le-ar prezenta susținătorii lor, s-au dovedit corozive din punct de vedere social și dezastruoase din punct de vedere geopolitic.

Pentru a justifica acest curs, politicienii de stânga, ecologiști și chiar centriști ai establishmentului invocă adesea tranziția demografică, susținând că Europa „are nevoie de imigrație pentru a plăti pensiile”. Această prezentare este înșelătoare. Ea reduce o chestiune civilizațională și socială profundă la un calcul fiscal îngust, ignorând limitele integrării, coeziunea socială, raportul de dependență pe termen lung și faptul că imigrația în masă nu rezolvă declinul demografic, ci doar îl amână – adesea cu costuri politice și sociale tot mai mari.

A plăti miliarde de euro unor puteri străine pentru ca acestea să nu „deschidă porțile” nu este o strategie sustenabilă și ar trebui să fie, în cel mai bun caz, o măsură temporară de limitare. Alternativa preferabilă este o graniță externă europeană puternică și unită, susținută de voință politică coordonată, de capacitate de aplicare a legii și de responsabilitate comună a tuturor statelor europene, pentru a rezista eficient presiunilor migratorii.

2. Viziune și angajament politic

Ave Europa susține o schimbare fundamentală de paradigmă: migrația în Europa este un privilegiu, nu un drept universal al omului. Ea trebuie să fie ghidată de criterii foarte stricte și trebuie câștigată cu greu. Respingem narațiunea potrivit căreia Europa este un teren de joacă deschis pentru întreaga lume. Europenii au dreptul să decidă cu cine vor să trăiască.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să acționăm pe două fronturi critice și să recunoaștem mai multe poziții:

1. Reformarea sistemului de azil defect

Actualul sistem de azil este principalul motor al dezordinii. Trebuie să numim explicit sistemul însuși drept problemă. „Dreptul la azil” nu mai poate funcționa ca o ușă din spate pentru intrarea nereglementată. Pledăm pentru o restructurare radicală:

Procesare externă: doar cererile de azil ale cetățenilor statelor vecine ale UE pot fi procesate în Europa. Restul ar trebui procesate în țări terțe sigure. Nicio procesare a cererilor de azil nu ar trebui să aibă loc pe teritoriul european.
Integritatea documentelor: o politică de tip „fără acte, fără procesare” trebuie aplicată fără excepție, pentru a pune capăt exploatării lacunelor legale.
Soluții temporare: azilul ar trebui definit strict ca protecție temporară în tabere controlate, cu o cale automată spre repatriere odată ce pericolul imediat a trecut, nu ca o cale spre rezidență permanentă. Se pot face excepții pentru refugiații care depun un efort excepțional pentru a deveni parte din societatea noastră (învățarea limbii, voluntariat etc.) și în număr compatibil cu menținerea stabilității demografice. Aceștia trebuie aleși cu grijă și în număr neglijabil.

2. Dincolo de narațiunea „refugiaților”

Deși sistemul de azil este defect, în unele țări el este doar vârful aisbergului. Milioanele de persoane care sosesc cu vize de muncă, de studii sau de reîntregire a familiei – deși pe căi „legale” – reprezintă o provocare la fel de mare pentru unitatea și integritatea culturală a Europei. Mai ales în Regatul Unit.

O ștampilă de viză nu anulează impactul schimbărilor demografice masive. Fie că o persoană sosește cu o barcă pneumatică sau cu un zbor comercial, rezultatul este același: diluarea și ștergerea identității europene. De aceea, Ave Europa cere limitări stricte ale tuturor formelor de migrație non-europeană, astfel încât păstrarea țesăturii noastre etnoculturale să primeze în fața comodității economice sau birocratice.

Europenii nu vor multiculturalism, vor asimilare

Europenii vor să trăiască într-o societate cu un nivel ridicat de încredere, înconjurați de oameni care le vorbesc limba, al căror comportament este previzibil și care împărtășesc valori fundamentale. Multiculturalismul înseamnă adesea viziuni asupra lumii și valori fundamental diferite, care în practică se ciocnesc frecvent. Vedem tot mai multe relatări despre elevi francezi și germani nativi hărțuiți în școli unde sunt în minoritate.¹

Ne călăuzește o conștientizare existențială: dacă europenii nativi devin o minoritate pe propriul continent, Europa ca entitate culturală și politică distinctă a murit.

Moartea proiectului european

„Proiectul european” nu este doar o colecție de acorduri comerciale; adevărata sa rațiune de a fi este cultura comună de fond, construită de-a lungul mileniilor prin obiceiuri, literatură și viziuni politice împărtășite. Această moștenire comună este singurul motiv pentru care integrarea europeană funcționează.

Dacă această legătură culturală se dizolvă prin migrația în masă, însăși temelia Uniunii Europene se va prăbuși. Fără un nucleu cultural unitar, Uniunea se va fractura inevitabil și se va destrăma.

De la civilizație la subjugare

O Europă dezrădăcinată – o simplă coajă a ceea ce a fost – nu va avea coeziunea internă necesară pentru a-și proiecta puterea. Odată ce identitatea noastră civilizațională este stinsă, nu vom mai fi stăpânii propriului destin. În schimb, o Europă fragmentată va deveni un teren de joacă pentru puterile străine. Vom fi reduși la o colecție de state slabe, sortite să fie subjugate de puteri străine.

Pentru a împiedica Europa să devină o simplă „expresie geografică” acaparată de interese din afară, trebuie să protejăm integritatea demografică și culturală care face posibilă independența strategică a Europei. Mileniile noastre de dezvoltare nu trebuie cedate; trebuie păzite ca singura cale spre un viitor suveran.

Apărarea ideologică

Nu există loc în Europa pentru viziuni asupra lumii care ne disprețuiesc istoria, subjugă femeile sau resping libertățile noastre laice și urmăresc să ne înlocuiască identitățile etnoculturale. Viziunea noastră este o Europă federală unită care acționează ca scut pentru oamenii ei – o Europă în care siguranța este condiția firească a vieții, nu un lux care trebuie păzit cu beton și mitraliere.

3. Structura principală: piloni strategici

I. Pilonul unu: suveranitate deplină asupra granițelor și aplicarea legii

Obiectiv: să protejăm continentul și să restabilim statul de drept.

1. O singură graniță, o singură forță

Fragmentarea actuală în 34 de granițe naționale este o slăbiciune strategică exploatată de traficanții de persoane și de statele ostile. Criza migrației poate fi rezolvată doar dacă Europa acționează ca o singură unitate federală, cu un singur perimetru.

Extinderea Frontex: cerem transformarea Frontex dintr-o agenție de sprijin într-o Poliție de Frontieră și Gardă de Coastă Europeană executivă, de mari dimensiuni. Ea trebuie extinsă, militarizată, împuternicită să securizeze fizic granița externă, independent de ezitările naționale, și să aibă la nevoie statut de combatant.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a transformat în cel mai mare obstacol juridic în calea securității noastre, punând constant drepturile celor intrați ilegal înaintea siguranței cetățenilor europeni.² Actualul drept la azil s-a îndepărtat de intenția sa inițială de a-i proteja pe cei oprimați; a devenit un sistem care îi deposedează pe europeni de dreptul lor democratic de a decide cine le trece granițele.

Un nou cadru de control: Ave Europa cere o reconstituire fundamentală a dreptului la azil. Recunoaștem că actuala paralizie provine dintr-un umanitarism prost înțeles, care a fost exploatat. Pentru a remedia situația, propunem un „nou drept la azil” bazat pe doi piloni:

Eligibilitate strictă: protecția trebuie rezervată exclusiv celor persecutați cu adevărat și individual – precum creștinii sirieni sau alte minorități distincte amenințate cu exterminarea țintită.
Puterea de repatriere în masă: sistemul trebuie reformat astfel încât expulzările să fie ușoare și eficiente. Cadrul juridic ar trebui să permită repatrieri în masă fără deceniile de intervenții judiciare care permit astăzi solicitanților respinși să rămână pe termen nedefinit. Repatrierea în țări sigure ar trebui să aibă loc rapid.

Ultimatumul CEDO: dacă reforma dreptului la azil se dovedește imposibilă în cadrele internaționale existente, Ave Europa cere retragerea formală a tuturor statelor membre ale UE de sub jurisdicția CEDO în chestiunile de migrație și de frontieră.

Dacă alegerea este între un organism judiciar depășit și supraviețuirea civilizației noastre, alegem civilizația noastră. Îi vom proteja pe cei persecutați cu adevărat, dar nu vom mai permite ca „dreptul la azil” să fie un pact de sinucidere pentru popoarele Europei.

2. Politica „No Way” și repatrierea

Pledăm pentru repatrierea imediată și sistematică a tuturor persoanelor care au intrat ilegal în Europa.

Doar căi legale: nu vrem nicio rută ilegală obișnuită spre Europa. Intrarea trebuie să fie complet legală, aprobată în prealabil și procedurală. Trebuie să avem centre externe de procesare a cererilor de azil în țări terțe sigure, unde refugiații persecutați cu adevărat pot solicita azil. Rute anterior ilegale pot fi legalizate prin aprobare parlamentară explicită. Dacă într-un stat aflat la granița directă a Uniunii Europene au loc constrângeri extreme sau persecuții, o instanță special concepută ar trebui să permită explicit călătoria. În rest, dacă treci granița ilegal, mai ales după ce au fost înființate centrele de procesare, pierzi orice drept de a solicita azil sau viză și primești interdicție pe viață.
Expulzarea infractorilor: orice străin care comite o infracțiune gravă trebuie expulzat imediat. Fără a doua șansă, fără pedepse cu suspendare și fără „cazuri sociale”.
„Protocolul pârghiei”: o Europă federală își va folosi întreaga greutate economică pentru a obliga țările de origine să își primească înapoi cetățenii. Vom aplica o politică strictă prin care orice națiune care refuză să își primească înapoi cetățenii va vedea întregul ajutor pentru dezvoltare redus la zero. Mai mult, vom bloca transferurile private de bani (remitențele) trimise din Europa către acea țară. Presiunea financiară va impune cooperarea. Vom recompensa totodată cu ajutor pentru dezvoltare sau investiții țările care aleg să respecte regulile. Dacă expulzarea în țara de origine nu este posibilă, se va face expulzarea într-o țară terță sigură.

II. Pilonul doi: apărarea culturală și securitatea internă

Obiectiv: să depășim opoziția internă, să oprim influența străină și să protejăm tradițiile și coeziunea europeană.

1. Combaterea ideologiilor incompatibile: trebuie să fim intoleranți față de intoleranță

Blocarea influenței străine: trebuie să tăiem sursele de finanțare ale instituțiilor religioase și politice care răspândesc radicalismul. Identificăm în mod specific organizații precum DITIB, care acționează ca braț prelungit al guvernului turc (și altele finanțate de statele din Golf). Aceste organizații administrează moschei în Europa care împiedică integrarea, își spionează criticii și răspândesc sentimente antieuropene. Ele trebuie închise și trase la răspundere în justiție.
Consecințe judiciare: finanțatorii străini ai radicalismului trebuie blocați și combătuți în instanță. Cerem pedepse cu închisoarea pentru cei care facilitează ingerința străină sau radicalizarea pe teritoriul european. Nu vom tolera coloane a cincea finanțate de Ankara, Riad sau Doha care acționează în interiorul granițelor noastre.

2. Protejarea tradițiilor

Refuzăm să acceptăm o „nouă normalitate” în care viața publică se desfășoară în spatele stâlpilor antiterorism din beton. Miliardele cheltuite pentru securizarea târgurilor de Crăciun și a altor evenimente publice sunt o taxă pe eșecul politicii de migrație. Ne angajăm să restabilim o Europă în care tradițiile pot fi celebrate deschis, fără umbra terorii.

3. Cetățenie și naturalizare

Trebuie să oprim trucurile statistice ale naturalizării în masă. Constatăm cu îngrijorare că țări precum Germania au naturalizat 300.000 de persoane într-un singur an, folosind de fapt cetățenia pentru a ascunde statistic criza migrației.

Retragerea cetățeniei: trebuie să ne rezervăm dreptul de a retrage cetățenia persoanelor cu dublă cetățenie care comit infracțiuni grave, acte de terorism sau care acționează direct împotriva intereselor vitale ale Europei. Letonia dă exemplul.
Pașapoartele sunt sacre: cetățenia este etapa finală a asimilării, nu un instrument birocratic pentru îmbunătățirea statisticilor criminalității.

III. Pilonul trei: realism economic și justiție socială pentru europeni

Obiectiv: să protejăm statul social și să inversăm „exodul creierelor”.

1. Eliminarea factorilor de atracție

Reforma asistenței sociale: trebuie să eliminăm complet factorii de atracție pentru migranții slab calificați. Nu ar trebui să existe prestații sociale pentru nou-veniți, iar obiectivul nostru imediat este eliminarea totală a beneficiilor sociale pentru străini, cu excepția cazului în care sunt contribuitori neți. Dacă nu se pot întreține financiar, trebuie să se întoarcă în țările lor de origine. Industriile care se bazează pe forță de muncă străină ieftină ar trebui încurajate în schimb să se automatizeze.
Protejarea sistemului de sănătate: trebuie să acordăm prioritate populației europene îmbătrânite și tinerelor familii native. Deși salutăm profesioniștii străini din domeniul sănătății, respingem narațiunea falsă potrivit căreia imigrația în masă îmbunătățește sistemul de sănătate. Raportat la numărul de locuitori, populațiile imigrante oferă rareori mai mulți medici decât populația nativă.³ În schimb, vom fi mult mai selectivi și mai atenți la nevoile noastre, în loc să deschidem larg granițele și să sperăm că vom avea destui medici și asistente.
Criza locuințelor: recunoaștem că migrația este un factor important al penuriei de locuințe. Milioane de nou-veniți concurează cu tinerele familii europene pentru un spațiu locativ limitat, ceea ce face chiriile să crească. Trebuie să favorizăm întotdeauna tinerele familii europene la alocarea locuințelor sociale.

2. Inversarea exodului creierelor

În timp ce importăm milioane de persoane slab calificate, ne pierdem cele mai bune minți. De exemplu, peste 300.000 de germani calificați și-au părăsit țara într-un singur an; la nivelul Europei, numărul se ridică la milioane. Trebuie să oprim acest exod făcând Europa din nou sigură și prosperă, în loc să ne înlocuim populația cu culturi incompatibile.

4. Aplicare și guvernanță

Pentru a pune în practică această viziune, Ave Europa propune următoarele măsuri legislative și executive concrete:

Restrângerea reîntregirii familiei: reîntregirea familiei nu este un drept; este o recompensă bazată pe merit. Ea servește drept stimulent pentru migranții cu studii superioare, compatibili cultural și cu rezultate dovedite, care își pot finanța integral familiile. Pentru migranții slab calificați, reîntregirea familiei trebuie abolită. În schimb, ar trebui să le fie mai ușor să își viziteze familia în țara de origine fără să își piardă viza de muncă.
Maternitate versus migrație: recunoaștem criza demografică (natalitatea scăzută), dar afirmăm că migrația este un remediu fals. Soluția trebuie să fie sprijinirea familiilor europene și a maternității. Chiar dacă nu putem atinge rata de fertilitate de înlocuire a generațiilor, înlocuirea populației nu este o soluție.
Sancțiuni privind finanțarea străină: măsuri legislative imediate pentru confiscarea bunurilor organizațiilor religioase sponsorizate de state străine (precum DITIB-ul turc din Germania), dacă se constată că răspândesc propagandă anticonstituțională sau antieuropeană.

5. Perspectivă strategică: de la poziția defensivă la suveranitatea europeană

Nicio civilizație nu a supraviețuit vreodată negând condițiile materiale și culturale ale propriei existențe. Ordinea, securitatea, continuitatea demografică și etnoculturală sunt fundamentele pe care s-au construit istoric societățile. Vrem să redăm încrederea și mândria proiectului civilizațional european. Refuzăm să ne mai lăsăm diluați pentru a acomoda și tolera mai ușor oameni din sfere culturale diferite; este ceva ce ei înșiși nu ar accepta în propriile lor țări. Nicio altă civilizație nu se deconstruiește pe sine, așa că de ce ar face-o Europa?

Sfârșitul teatrului moral

În ultimii ani, europenii au lăsat în urmă teatrul moral care a caracterizat primii ani ai crizei refugiaților, când politicienii se întreceau în a arăta cât de virtuoși și altruiști pot fi primindu-i pe nou-veniți. Am intrat însă într-o nouă eră a lașității, a tăcerii și a pasivității, în care, din cauza dificultății și a costurilor politice ale reformării CEDO, Europa preferă să accepte pasiv sistemul de azil disfuncțional. Alternativ, unele țări, precum Ungaria, aleg să erodeze statul de drept pentru a se opune sistemului european de azil.⁴ Doar prin acțiune hotărâtă putem opri această deteriorare.

Securitatea ca precondiție a libertății

Libertatea nu există în haos. Posibilitatea de a te plimba liber printr-un oraș, de a te întruni în public, de a celebra tradițiile fără teamă și de a avea încredere în neutralitatea instituțiilor statului sunt condiții prealabile ale oricărei concepții semnificative despre libertate. Siguranța se construiește pe încredere; încrederea se construiește pe familiaritate. Nu putem fi făcuți să ne simțim străini în propriile țări dacă vrem să trăim în siguranță; la fel, vrem să prevenim segregarea etnică în orașele noastre. O Europă care nu poate controla cine intră pe teritoriul ei nu este suverană; o Europă care nu îi poate expulza pe cei care îi încalcă legile nu va supraviețui ca stat coerent.⁵

Afirmăm așadar o ierarhie simplă: securitatea precedă integrarea, legea precedă compasiunea, iar suveranitatea precedă solidaritatea. Fără această ordine, toate cele trei concepte se prăbușesc.

Un federalism cu putere reală

Această strategie necesită o Europă federală – nu o suprastructură tehnocratică, ci o entitate politică capabilă de acțiune hotărâtă. Abordările naționale fragmentate au eșuat. Cât timp un stat rămâne permeabil, toate celelalte sunt vulnerabile. Competența federală asupra granițelor, expulzărilor și legislației migrației nu este o preferință ideologică, ci o necesitate funcțională a unei societăți sănătoase.

Totodată, acest federalism trebuie ancorat democratic. Cetățenii trebuie să redobândească sentimentul că deciziile politice reflectă realitatea pe care o trăiesc, nu teorii morale abstracte. Actuala ruptură dintre opinia publică și rezultatele politicilor este nesustenabilă.

Federalismul ne va da și forța de a pune ordine în vecinătatea noastră imediată – din Africa de Nord până în Siria și Turcia – pentru a ne asigura siguranța, precum și granițe externe fiabile.

O Europă care merită apărată

În cele din urmă, întrebarea nu este dacă Europa își permite această strategie. Întrebarea este dacă Europa își permite să nu o urmeze. Costurile inacțiunii sunt deja vizibile: creșterea criminalității, fragmentarea socială, scăderea încrederii, creșterea costurilor locuințelor, sisteme de sănătate suprasolicitate și eroziunea demografică. Nimic nu afectează mai mult legitimitatea proiectului european decât actualul regim al migrației. Cât timp proiectul european este asociat cu ideile globaliste potrivit cărora oamenii sunt interschimbabili indiferent de contextul cultural și etnic, el nu va supraviețui. Lăsate necontrolate, aceste tendințe vor duce la un declin ireversibil.

Ave Europa susține o Europă care să merite din nou să fie apărată: încrezătoare din punct de vedere etnocultural, coezivă social, productivă economic și fermă geopolitic.

Note

https://www.focus.de/panorama/muslimisches-mobbing-in-hamburg-studie-laesst-grosses-problem-vermuten_aadaae4a-a0f3-49e5-80cb-786c7bd962b8.html și https://www.cath.ch/newsf/harcelement-religieux-des-eleves-musulmans-provoquent-leurs-camarades/
https://www.telegraph.co.uk/world-news/2025/09/02/europe-democracy-at-risk-without-asylum-reform-top-judge/ și https://www.reuters.com/world/uk/uk-wins-court-ruling-keep-asylum-seekers-hotel-risks-angry-response-2025-08-29/
În Germania există 5.800 de medici sirieni; raportat la întreaga populație siriană, numărul de medici pe cap de locuitor este aproximativ același ca în cazul populației native.
https://www.infomigrants.net/en/post/68777/hungary-files-lawsuit-against-eu-court-over-migrationrelated-fine
https://www.lefigaro.fr/actualite-france/annee-apres-annee-la-litanie-tragique-des-crimes-et-delits-impliquant-des-clandestins-sous-oqtf-20250223 Mai ales în Franța, numărul infracțiunilor comise de persoane cu ordin de părăsire a teritoriului este enorm.